Cuvânt la Înălțarea Domnului

435

Calea oricărui creștin – este calea către Cer. Iar pentru a putea ajunge la această destinație,  fiecare dintre noi ar trebui încă din această viață pământească, să se întâlnească cu Dumnezeu. Sfântul Simeon Noul Teolog spunea: „Cine n-a vazut pe Dumnezeu în viața asta nu-L va vedea nici în cealaltă.” Astfel dacă Dumnezeu nu are un loc importnat în viața noastră, dacă noi nu avem timp pentru întâlnirea cu El în rugăciune, dacă nu este importantă pentru noi simțirea și prezența Sa în viața noastră, de ce am crede că în viața veșnică lucrurile nu ar sta la fel. Dumnezeu ne cheamă și ne așteaptă pe fiecare, doar de noi depinde vom răspunde sau nu chemării Sale. De noi depinde dacă în răstimpul rânduit pentru fiecare dintre noi vom încerca să depășim atracțiile ademenitoare ale acestei lumi, să ne biruim pornirile trupului și să ne înălțăm cu toate puterile către patria noastră cerească, pentru ca și sufletul nostru să se înalțe către Cer.

Sărbătoarea Înălțării Domnului este o provocare pentru noi, cei care de multe ori suntem atrași doar de cele lumești, care avem gândurile doar la izbânda și realizările acestei lumi –  oare mai avem puterea de a le lăsa pe toate în urmă și a ne pregăti pentru Împărăția Cerească? Dar ne dorim cu adevărat această Împărăție? Ce ne așteaptă acolo? Poate că nici nu există nimic ademenitor și viața de pe pământ este mult mai atractivă? Întrebările aceastea sunt întrebările multor creștini de astăzi și doar cu puterile noastre nu suntem în stare să facem  alegerea corectă…Carnea şi sângele nu pot să moştenească împărăţia lui Dumnezeu, nici stricăciunea nu moşteneşte nestricăciunea. (1 Corinteni 15: 50). Iar noi suntem țesuți din această carne și sânge, care a mai fost și infectată de păcat. De atât și este foarte importantă pentru fiecare dintre noi împărtășirea cu Preasfântul Trup şi Sânge al Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Căci fără sfânta Împărtășanie e imposibilă biruița asupra păcatului, asupra morții. Necătând la încăpăținarea noastră de a trăi doar cu cele pământești, necătând la păcatele nostre – Dumnezeu ne iubește. Și acesta este începutul Înălțării noastre.

Astăzi am devenit prea slabi. Sfinții Părinți spuneau că în ultimile timpuri, nu vor mai fi asceți, viața trăită în duh va fi una prea grea pentru creștini, dar totodată ei ne îndeamnă la smerenie, la încercarea de a trăi după voia Domnului, la primirea necazurlor și tuturor încercărilor din viață fară a ne pierde credința și nădejdea în Dumnezeu. Anume această stare ne va face să fim asemenea părinților deșertului, chair dacă pentru noi continua stare de trezvie și priveghere adesea nu este posibilă.

Starea noastră lăuntrică de multe ori nu ne permite să percepem cum ar fi posibilă înălțarea noastră către cer încă din această viață. Nu credem, și nici nu suntem în stare. Dar dacă am lăsa numeroasele noastre griji care ne leagă de pământ cu lanțuri grele, L-am vedea pe Hristos Cel Înălțat, am vedea îngerii, am vedea apostolii, care întrabă: „Unde se înalță El, nu ne dorim să ne părăsească!” Dar Dumnezeu nu-l părăsește pe om.  Vă voi trimite pe Duhul Sfânt, le spune el ucenicilor.  Mângâietorul, Duhul Sfânt, pe Care-L va trimite Tatăl, în numele Meu, Acela vă va învăţa toate şi vă va aduce aminte despre toate cele ce v-am spus Eu (Ioan 14, 26). Duhul Sfânt ne va ajuta și nouă să ne biruim pe noi înșine, să biruim lumea, să biruim forțele răului, căci puterea este de partea lui Dumnezeu și El va învinge…

Astăzi mai mult ca altă dată trebuie să-I mulțumim Lui Dumnezeu că suntem în Biserica Ortodoxă, că necătând la toate neputințele noastre și slăbiciunile noastre, putem să ne îndreptăm ochii către cer și ne aducem aminte despre Înălțare ca despre o realitate a veții noastre.  Fiecare dintre noi va simți la timpul cuvenit, odată cu moartea trupească, începutul unei noi vieți, celei care aparține veșniciei. Iar în această srărbătoare Dumnezeu ne pregătește pentru aceast moment. Dacă nu medităm la aceste lucruri, atunci toată viața noastră este inutilă și lipsită de sens. Scopul principal al vieții noastre pe pământ este să ne pregătim pentru veșnicie. Către ea ar trebui să ne aducă fiecare sărbătoare trăită în Biserică, de ea trebuie să ne apropie și Înălțarea Domnului nostru Iisus Hristos.

Să tindem deci să ne îmbunătăţim și să ne schimbăm, pentru ca să fim vredinici și de înalțarea noastră, să putem gusta în veșnicie din fericirea întru Hristos Domnul nostru, Căruia I se cuvine toată slava, cinstea şi închinăciunea, împreună cu Tatăl şi cu Sfîntul Duh, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
 
Hristos S-a înălţat!
Episcop Ioan (Moşneguţu)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *