Aduceţi-L pe Dumnezeu în viaţa voastră!

Încă din momentul întemeierii sale, Biserica a privit cu speranță către voi, tinerii, deoarece sunteți prezentul și mai ales viitorul nostru. În prima sa epistolă sobornicească, sfântul Apostol Ioan vi se adresează așa: „Vă scriu vouă, tinerilor, pentru că sunteţi tari şi cuvântul lui Dumnezeu rămâne întru voi şi aţi biruit pe cel viclean (…) Lumea trece şi pofta ei, dar cel ce face voia lui Dumnezeu rămâne în veac” (1 Ioan 2, 14 şi 17). De-a lungul istoriei, tinerii au dovedit că pot fi puternici şi că pot rămâne alături de Hristos.  Continuarea

Cine dintre ei sunt eu? (Gânduri la Duminica Samarineanului milostiv)

icoana-samarineanul-milostiv-anul-sf-maslu-2012-bor

Pericopa evanghelică din această duminică ne vorbește despre mijloacele care ne stau la îndemână pentru a ne putea mântui. Totodată această pildă ne învaţă că orice persoană aflată în dificultate trebuie ajutată și sprijinită, indiferent de diferenţele religioase, etnice sau sociale care ar putea exista. Continuarea

Nu te teme, crede numai! (Gânduri la Duminica Învierii fiicei lui Iair)

mfotor6893În această duminică Biserica, prin pericopa evanghelică rânduită a se citi, ne îndeamnă din nou să se amintim despre valoarea și importanța credinței pentru fiecare dintre noi. Chiar și cele mai simple exemple din viața noastră ne arătă că fără credință toate faptele noastre sunt foarte greu de realizat. Cu atât mai mult când ne dorim să înfăptuim  ceva deosebit este foarte important să ştim și să credem că suntem susţinuţi de Dumnezeu, că Dumnezeu ne iubeşte, ne ajută, ne menține pururea în iubirea Sa. Continuarea

Gânduri la Duminica Vindecării Demonizatului din ținutul Gherghesenilor

140082.pLocuitorii ţinutului Gherghesenilor l-au rugat pe Mântuitorul Iisus Hristos să plece de la ei, căci erau cuprinşi de frică mare. Hristos le-a îndeplenit dorința intrând în corabie și plecând.

Astăzi nouă ni se pare ciudat să auzim această rugăminte. Ni se pare ciudat și nefiresc, că oamenii ar putea să-i ceară Mântuitorului să-i părăsească, dar nu să petreacă cât mai mult timp alături de ei. Continuarea

Gânduri la Duminica bogatului nemilostiv şi a săracului Lazăr

bogatul-nemilostiv-si-saracul-lazar1Pericopa evanghelică despre bogatul nemilostiv și sărmanul Lazăr, ne prezintă consecințele adiministrării incorecte a darurilor primite de la Bunul Dumnezeu, îndemnându-ne să medităm o dată în plus la ceea ce este foarte important pentru fiecare dintre noi: care este scopul final al vieții noastre și cum ar trebui să ne ducem viața pentru a fi într-o continuă slujire lui Dumnezeu și a trăi cu și în dragostea dumnezeiască. Haideți să vedem care este sensul acestei pilde și ce ar trebui să învățăm din ea. Continuarea

Dacă iubiți pe cei ce vă iubesc, ce răsplată puteți avea? (Predica de pe munte – Iubirea vrajmașilor)

147927.p

“Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi asemenea” (Lc.6,31). Iată învățătura succintă a Domnului nostru Iisus Hristos despre cum ar trerbui să trăim conform legii lui Dumnezeu. Ce vă doriți vouă, aceea să le doriți și altora, și ceea ce nu vă doriți pentru voi înșivă, să nu le doriți și faceți altora. Și în textele Vechiului Testament, unul dintre înțelepți spunea: Cel care sapă groapa altuia va cădea el în ea şi cel care întinde cursă se va prinde în ea. (Sirah 27, 27) Continuarea

Cuvânt la Acoperământul Maicii Domnului

cuv_landscape„Astazi, poporul cel binecredincios, luminat praznuind, umbriți fiind prin venirea Ta, Maica lui Dumnezeu, și cautând către preacinstita icoana Ta, cu umilință grăim: Acoperă-ne pe noi cu cinstitul Tău Acoperământ și ne scapă  de tot răul, rugând pe Fiul Tău, Hristos, Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre.„

Femeie, iată fiul tău! (Ioan 19,26). Sunt printre ultimile cuvinte pe care le-a rostit Mântuitorul pe Cruce. Care este însemnătatea acestor cuvinte pentru noi? Continuarea

Nici un ajutor nu poate fi mai mare decât ajutorul dăruit de Dumnezeu (Pescuirea minunată)

pescuirea-minunata1Atunci când creștinii ortodocși încep o anumită lucrare, ei cer binecuvântarea lui Dumnezeu; uneori cer săvârșirea unor rugăciuni speciale pentru buna desfășurare a lucrurilor și înfăptuirea celor planificate. Iar dacă nu se înalță rugăciuni de slujitorii bisericii, totuși pentru orice faptă importană din viață, creștinul cere prin rugăciune, binecuvântarea și ajutorul lui Dumnezeu. Despre faptul cât este de importantă binecuvântarea lui Dumnezeu și ajutorul Său ne vorbește Evanghelia rânduită de a fi citită în această duminică. Continuarea

Luarea Crucii și urmarea lui Hristos

99987410_Fv8TgzlHaew_sledovat_za_Hristom„Crucea Ta, Doamne, viaţă şi înviere este pentru poporul tău…”

În fragmentul Evangheliei care se citește mereu în Duminica după Înălțarea Sfintei Cruci se vorbește despre „prețul uceniciei”: Cel ce voieşte să vină după Mine, – cine vrea să mă urmeze și să-mi fie ucenic, – să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze Mie. Aceste cuvinte exprimă succint învățătura lui Hristos. Cu toate acestea mulți creștini adesea întreabă: „Care este crucea mea?”. Ce înseamnă „să-ți iai crucea ta”?

În noaptea dinaintea răstignirii sale, în grădina Ghetsimani, are loc cea mai dramatică luptă din viața pământească a Mântuitorului. El îi spune Tatălui în rugăciune: Părintele Meu, de este cu putinţă, treacă de la Mine paharul acesta! Însă nu precum voiesc Eu, ci precum Tu voieşti. Apoi se roagă și a doua oară, zicând: Părintele Meu, dacă nu este cu putinţă să treacă acest pahar, ca să nu-l beau, facă-se voia Ta. Și a treia oară S-a rugat, acelaşi cuvânt zicând. Continuarea

Cuvânt la Praznicul Înălţării Sfintei Cruci

AFPGetty-519438824

Evanghelia care se citește în această duminică în bisericile ortodoxe, de Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci  este cea din Vinerea mare, în care Domnul nostru Iisus Hristos a fost răstignit, după ce a pătimit, a fost batjocorit şi chinuit. Fiind răstignit pe cruce, s-a rugat: „Părinte, iartă-le lor, că nu ştiu ce fac!”

De sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, să ne amintim, fraților, despre faptul că purtarea crucii este o lege pentru noi creștinii. Mântuitorul însuși ne-a dat această poruncă: „Oricine voieşte să vină după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea şi să-Mi urmeze Mie.” Mulți dintre noi probabil se poticnesc cel mai mult la acest adevăr. Căci să-ți duci crucea înseamnă cu răbdare și mulțumire să suporți durerea, boala, ispitele și încercările acestei vieți, fără a cârti, să-ți continui calea, fiind convins că toate acestea sunt doar spre binele tău. De multe ori credem că suferința și durerea sunt doar rodul unei întâmplări, dar nu este nici pe departe așa. Nimic nu este întâmplător în viața noastră. Căci Domnul spune, că şi perii capului vostru, toţi sunt număraţi, atunci cum poate fi întâmplătoare în viața noastră o suferință, o pierdere sau o nenorocire. Ne primim crucea chiar de la Dumnezeu și trebuie să o purtăm spre mântuirea noastră.

Să ne aducem aminte cuvintele lui Hristos, adresate apostolului Petru în ajunul răstignirii: „Nu voi bea, oare, paharul pe care Mi l-a dat Tatăl?” Din aceste cuvinte înțelegem că moartea pe care a primit-o Hristos pe cruce a fost trimisă de Însuși Dumnezeu Tatăl.

În mod similar, și fiecare dintre noi, ne primim crucea vieții de la Dumnezeu. Și această cruce, după cuvintele sfântului Paisie Aghiorâtul, nu ne este trimisă pentru ca să suferim, dar pentru ca noi, sprijinindu-ne în ea, să ne înălțăm spre Cer. Dumnezeu nici nu ne-ar fi dat această cruce, dacă ar fi existat o altă cale prin care să ne mântuim. Crucea este acel medicament amar de care avem nevoie pentru vindecarea naturii noastre căzute, moștenite de la protopărinții noștri Adam și Eva.

Adesea încercăm să ne propunem să mergem cu tărie pe această cale, să punem un început bun, un scop înalt, dar cu regret constatăm că prea puține sunt forțele noastre pentru împlinirea acestui ideal. În plus dualitatea naturii noastre care mereu se pierde în alegerile sale prea des adeverește cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „Nu fac binele pe care îl voiesc, ci răul pe care nu-l voiesc, pe acela îl săvârşesc”. Dar abia atunci când conștientizăm că în această luptă avem nevoie de sprijinul lui Dumnezeu, începem să înțelegem și ceea ce ne spune Mântuitorul Însuşi: „Fără Mine nu puteţi face nimic”. Dar cu Hristos alătiri, prin harul Său vindecător, putem înainta pe calea mântuirii, putem și realiza ceva: „Toate le pot întru Hristos, Cel care mă întăreşte”.

Asumarea crucii proprii şi urmarea lui Hristos înseamnă să ne aducem pe noi înşine la Hristos, cu răbdare și nădejde purtând durerile și neputințele noastre, pentru ca El să devină Vindecătorul şi Mântuitorul sufletelor și vieţilor noastre.  Numai Dumnezeu poate să transforme crucea noastră într-o scară către cer, să ne ajute la ridicarea noastră din păcat şi durere, prin lucrarea Lui vindecătoare. De fapt Mântuitorul nu doar ne vindecă neputințele și suferințele noastre, dar poartă împreună cu noi crucea noastră, transformând-o în locul de întâlnire cu El. Anume atunci crucea noastră se preschimbă în lumină sufletească şi în urcuş spre înviere și mântuire. Când ne purtăm crucea cu credinţă în Dumnezeu, cu dăruire și iubire faţă de Dumnezeu, suferinţa se vindecă prin nădejdea mântuirii. Prin credinţa și iubire faţă de Dumnezeu noi reușim să preschimbăm suferinţa în speranţă, să-l căutăm tot mai mult de Dumnezeu şi deci și propria mântuire. Toate necazurile sunt o cale de apropiere de Dumnezeu, căci anume în timpul încercărilor ne rugăm mai sincer, ne pocăim cu adevărat şi facem mai mult bine celor din jur.

Sfânta Cruce pe care o serbăm astăzi este semnul biruinţei lui Hristos, dar și semnul iubirii lui Hristos care este mai tare decât moartea. Astfel Crucea este un simbol al Răstignirii, dar şi al Învierii lui Hristos. Să ne ajute Dumnezeu ca să simţim și noi în crucea vieții bucuria Învierii, spre slava Lui Dumnzeu şi spre a noastră mântuire!

Episcop Ioan (Moşneguţu)