Cuvânt la Duminica a 16-a după Rusalii – Pilda talanților

Проповедь-в-неделю-16-ю-по-Пятидесятнице

Această duminică ne prezintă două pasaje la prima vedere de parcă contradictorii. Unul din ele ne vorbește despre marea dragoste a Lui Dumnzeu faţă de această binecuvântată făptură, omul: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul-Născut L-a dat ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască, prin El, lumea.” (Ioan 3:16,17).

Iar al doilea ne prezintă pilda talanților, în care Dumnezeu le împarte slugilor sale darurile (talanții), pe care aceștia trebuie să-i înmulțeacă până la revenirea stăpânului, Continuarea

Porunca cea mare a iubirii

135885input_file0081915_w747_h800_q100

Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, la fel ca aceasta: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. (Mt. 22,37-39).

Ceea ce vom reţine în special din Evanghelia acestei duminici este marea datorie de a împlini poruncile iubirii faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Aceste două porunci reprezintă de fapt tot ceea ce Dumnezeu aşteaptă de la fiecare din noi. Continuarea

Haina de nuntă cu care Dumnezeu vrea să fim îmbrăcați

chemati la nunta

De multe ori citim și recitim Evanghelia, ascultăm pasaje din ea în Biserică, cunoaștem chiar și tâlcuirile ei. Pentru unii creștini a devenit un obicei frumos și lăudabil de a include în pravila zilnică citirea a câtorva capitole din Noul Testament. Cu toate acestea, adesea se întâmplă că citirea Evangheliei nu lasă amprenta necesară în sufletele noastre. Continuarea

Când va veni stăpânul viei, ce va face acelor lucrători?

Pilda_lucratorilor_rai_w747_h800_q100

Pericopa evanghelică din această duminică ne propune pilda lucrătorilor la vie, lucrătorilor nerecunoscători care s-au ridicat împotriva stăpânului.

Un anumit proprietar a sădit o vie, „a împrejmuit-o cu gard; a săpat într-însa teasc, a clădit un turn de pază şi a dat-o lucrătorilor, iar el s-a dus departe.” Proprietarul le-a încredințat pe deplin averea sa lucrătorilor în speranța că aceștia vor munci, vor strânge roada și vor da-o stăpânului. Dar lucrătorii au procedat altfel. Continuarea

„Ce să fac ca să moştenesc via­ţa veşnică“

tanarul-bogat_w747_h800_q100

Evanghelia din această duminică ne relatează des­pre un tânăr bo­gat care se apropie de Mân­tuitorul Iisus Hristos şi i se adresează: „Învăţătorule Bun, ce bine să fac ca să am via­ţă veşnică?“ (Matei 19, 16). Hristos îi răspunde: „De vrei să intri în viaţă, păzeşte po­runcile“. A­tunci tânărul îl între­abă: „Ca­re?“  Și Mântuitorul îi răspunde, prezentând poruncile Vechiul Tes­ta­ment. Tânărul îi spune: „Toate acestea le-am pă­zit din copilăria mea“. Îar în încheierea discuției Mântuitorul adaugă un îndemn: Dacă voieşti să fii de­săvârşit, du-te, vinde averea ta, dă-o săracilor şi vei avea comoa­ră în cer; după aceea, vi­no şi urmează-Mi“, aceste cuvinte au făcut ca tâ­nă­rul bogat, care deși împlinea poruncile Vechiului Tes­tament, să plece întristat, căci avea multe avuţii. Continuarea

Gânduri la Duminica datornicului nemilostiv

pilda-datornicului-nemilostivEvanghelia din această duminică ne arata marea milostivire a lui Dumnezeu, care ne iartă gresalile noastre, dar care ne aduce aminte în acelasi timp și de datoria noastră de a ierta  greșalile altora.  Astfel dacă noi nu iertăm altora, Dumnezeu își preschimbă mila și iertarea în dreptate, pedepsindu-ne insensibilitatea și nedorința de a ierta, încât dacă nu dorim să-i urmăm exemplul din dragoste față de aproapele, vom face-o din constrângere. Continuarea

„Acest neam de diavoli nu iese decât numai cu rugăciune şi cu post”

vindecarea_lunaticuluiCăderea în păcat a protopărinților noștri a făcut posibilă pătrunderea forțelor întunericului în sufletul omului.

Dacă Dumnezeu ne-ar fi înzestrat cu darul de a vedea lucrurile înfricoșătoare care de multe ori se cuibăresc în inima noastră, ne-am fi îngrozit. Astfel, dacă omul nu poate sau nu vrea să lupte pentru a se curăți de toate lucrurile și influențele rele, în cele din urmă va deveni o jucărie în „mâinile” forțelor malefice, un rob al propriilor patimi. Uneori acel demon, care cu timpul devine stăpân deplin al omului, îl poate forța spre lucruri și fapte sălbatice și de necontrolat. Această stare fiind numită demonizare sau posesie demonică, iar vindecarea demonizatului întâminând mari dificultăți. Continuarea

„Puţin credinciosule, pentru ce te-ai îndoit?”

SA400065

Evanghelia care se citeşte în Duminica Umblării pe mare este plină de înţelesuri duhovniceşti care îl privesc nu doar pe Sfântul Apostol Petru şi pe ucenicii aflați în corabia purtată de valurile primejdioase, dar și pe fiecare dintre noi în parte.

Să încercăm să ne imaginăm: o barcă în largul mării pe care Mântuitorul a trimis-o înaintea sa, și El retras pe munte pentru a se ruga. Ucenicii de parcă părăsiți și lăsați singuri în fața pericolului. Valurile puternice le arunca barca dintr-o parte în alta, iar ei sunt pe cale de a se îneca, și în jur – doar întuneric. Le este frică, sunt părăsiți. Continuarea

Gânduri la Duminica a VIII-a după Rusalii

inmultirea-painilorPericopa evanghelică din Duminica a VIII-a după Rusalii, numită şi Evanghelia înmulţirii pâinilor, ne relatează despre una din minunile săvârşite de Mântuitorul Hristos.  După ce Mântuitorul a binevestit mulţimilor cuvântul Evangheliei şi i-a vindecat pe cei bolnavi, ucenicii i-au cerut să le dea drumul mulţimilor „ca să se ducă în sate să-şi cumpere mâncare”. Hristos le răspunde însă: „daţi-le voi să mănânce”. Atunci ucenicii îi spun că au doar cinci pâini şi doi peşti. Mântuitorul, luând cele primite și binecuvântându-le, le-a dat ucenicilor pentru ca să poată hrăni mulțimea de oameni adunată. Astfel cei 5.000 de bărbaţi, în afară de femei şi copii, s-au hrănit și săturat cu pâinile şi peştii care s-au înmulţit, mai rămânânu-le 12 coşuri de firimituri, dovadă că hrana a fost mai mult decât suficientă. Continuarea

Darul credinței – cel mai important dar pe care ar trebui să-l cerem lui Dumnezeu

182365.p

Cel mai important dar pe care ar trebui să-l cerem lui Dumnezeu, este darul credinței. Dacă am avea credința care ar arde cu adevărat în sufletele noastre, lumina ei ar da sens vieții noastre, și nu am mai ști nici ce este deznădejdea, nici ce e tristețea, niciodată frica sau descurajarea nu s-ar sălășlui în inimile noastre, dacă am avea credința pe care ne-a lăsat-o drept poruncă Însuși Dumnezeu.

Dar, din păcate, înțelegem că trebuie să avem această credință, să tindem să fim oameni credincioși, totuși de multe ori nu conștientizăm că pentru păstrarea ei este nevoie de o muncă spirituală, de un efort atât trupesc, cât și sufletesc. Pentru a ne păstra credința și pentru a fi oameni cu credință, trebuie să muncim și să muncim mult asupra noastră. Cu atât mai mult că înlegem că lipsa acestei munci, aduce la slăbănogirea noastră atât sufletească, cât și trupească și atunci și focul credinței noastre se stinge. Continuarea

Noi ce alegem – Gânduri la duminica a 5-a după Rusalii

demonizatii-din-gadara

Domnul nostru Iisus Hristos a venit în lume ca să ne aducă eliberarea  – eliberarea de sub puterea păcatului asupra ființei noastre umane, de sub puterea răului din sufletele noastre. Dar Dumnezeu ne vrea împreună lucrători în această misiune, astfel având deplină libertate, avem mereu posibilitatea de a alege între viata cu Dumnezeu, și eliberarea de sub povara răului și păcatului sau respingerea acestei oportunități. Continuarea

Despre credinţa vie – Gânduri la Duminica vindecării slugii sutaşului din Capernaum

128185input_file1125108Bunul Dumnezeu a venit pe pământ nu doar pentru a ne mântui şi a ne răscumpăra din robia păcatului. El s-a făcut Om pentru ca să ne fie aproape şi accesibil fiecăruia. El intra în casele oamenilor, sta împreună cu ei la masă, se atingea de ei şi ei puteau să-l atingă, să-I atingă hainele şi prin această comunicare cu Omul cel vazut, primeau ajutor de la Dumnezeu cel nevăzut. Continuarea